- interpeláre
- s. f., g.-d. art. interpelärii; pl. interpeläri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
interpeláre
Look at other dictionaries:
interpelare — INTERPELÁRE, interpelări, s.f. Faptul de a interpela; (concr.) conţinutul unei interpelări; interpelaţie. – v. interpela. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INTERPELÁRE s. (pol.) interpelaţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
interpelator — INTERPELATÓR, OÁRE, interpelatori, oare, s.m. şi f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 interpelatór s. m., pl. interpelatóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
interpelaţie — INTERPELÁŢIE, interpelaţii, s.f. (Rar). Interpelare. [var.: interpelaţiúne s.f.] – Din fr. interpellation, lat. interpellatio. Trimis de valeriu, 07.08.2006. Sursa: DEX 98 INTERPELÁŢIE s. v. interpelare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
interpela — INTERPELÁ, interpelez, vb. I. tranz. A cere cuiva să dea un răspuns, să dea socoteală asupra unui fapt; spec. a cere explicaţii (în parlament) unui membru al guvernului asupra modului de rezolvare a unor probleme, a unor acte etc. – Din fr.… … Dicționar Român
bre — interj. 1. (fam.) Cuvânt cu care atragem atenţia cuiva că ne adresăm lui. 2. (De obicei repetat) Cuvânt care exprimă mirare. – Din tc. bre. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BRE interj. v. hăi, măi. Trimis de siveco, 11.01.2008.… … Dicționar Român
